- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de pop ioan daniel [dany3l ] 2010-09-26 | |
Astăzi opt ani s-au împlinit De când noi ne-am întâlnit Şi uite momentul a venit De noi doi ne-am despărtit. Tu ai vrut să pleci departe Să strangi bani de facultate Astfel şi familia să-ţi poţi ajuta Şi din toate ai ales străinătatea. Sper din suflet însă să nu poti uita Că şi aici acasă te aşteaptă cineva Chiar de ne-am mai certat Ceva tot trebuie să-ţi spun Prietenul meu drag… Drum bun şi rămas bun !
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de pop ioan daniel [dany3l ] 2010-05-28 | |
Ma gândesc eu tot mai mult Unde oare-au dispărut Vremurile de demult… Că pe atunci nu prea conta Când te-ntâlneai cu cineva Felul în care arata Sau modul cum se îmbraca Foarte important era Sufletul şi cum gândea…
Astăzi totul s-a schimbat Moda la cap li s-a urcat Nici măcar nu te privesc Dacă banii iţi lipsesc …
Aspectul acum contează Iar când un băiat visează Pe asta fetele se-axează… Vor sa fie vreun “don juan” Să nu-i lipsească vreun ban.
Şi stând aşa şi cugetând Iarăşi imi trece prin gând : “Unde oare-au dispărut Vremurile de demult?...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de pop ioan daniel [dany3l ] 2010-05-28 | |
Era un bătrânel nervos, Ce mergea încet, anevoios Că de curând l-a supărat. Un tânăr ce se credea bărbat.
Şi cum era el nervos foc, Tot păşea din loc în loc Voind să lase-n urma lui O vorbă de-a nu ştiu cui.
Înainte de a se despărţi În ochi pe tânăr îl privi Şi mosul nostru aşa grăi : ,,Ia fă bine dumneata , Şi asculta aici acuma Există o vorbă veche , De la mine s-o ţi minte Pe lume există o roată Care vrei nu vrei se-nvârte Învaţă să vorbeşti frumos Că mult iţi va fii de folos Asta să ştii unde te-ai duce Că vorba dulce ,mult aduce”.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de pop ioan daniel [dany3l ] 2010-04-16 | |
o,tu groapă din asfalt pe tine te iau cu asalt, maşini pe care tu le strici a celor care trec pe-aici.
să te-astupe n-au reuşit muncitori ce-au venit… nu pentru că nu vroiau ci doar că ei nu munceau parc-asteptînd pe cineva ca să le facă lor treaba… mult timp ei pot sa stea asa c-asfaltul singur nu se ia in groapă el să se aşeze, şi drumul să il niveleze.
insă ,ziua trece iar… muncitorii n-au habar şi nici nu-i interesează că dacă azi n-au terminat groapa mare de-astupat mulţi şoferi vor blestema ziua cand vor de ea, maşinile işi vor strica şi bani iarăşi ei vor da pentru a le repara…
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de pop ioan daniel [dany3l ] 2010-04-16 | |
Am şi azi un prieten ce o dată avea o dacie mai veche,”furia alba” se numea. Deabea-şi luase carnetul şi acum vroia Să-nveţe să conducă…şi a ales “ dacia “. Am pornit cu toţii,să vedem cum merge Dacă se descurcă şi cît de mult greşeşte, De calcă pe bordură sau vreun semn loveşte. Insă el incet incepea să se descurce Şi mergea maşina,nu ne puteam plînge Dar noi o forţam…să vedem cît merge, Kilometrajul ei pînă la cît poate fuge Cînd călcată pedala,la plafon ajunge. Şi… am chinuit-o…săraca maşină Am mers cu ea şi pe rezerva de benzină. Dar oare dintr-o dată ce s-a intîmplat ? Se pare că motorul,obosit,a cam cedat Maşina tot mai greu să pornească vroia Şi s-a decis prietenul : “ la remat cu ea! “
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de pop ioan daniel [dany3l ] 2009-04-13 | |
E dimineaţă însorită de primăvară, mă trezesc,privesc in jur si totul mă-nfioară, parfum de aer proaspăt în piept agonisesc, sunt fericit la gândul că am să te-ntâlnesc.
parcă ne văd printre copacii înfloriţi, ţinandu-ne de mană ca doi îndrăgostiţi cand asezaţi prin iarbă privind la buburuze desprind săruturi dulci de pe-ale tale buze
si clipa cea mare iată a sosit... la ora stabilită noi ne am întâlnit însă tu erai tristă , nici nu mă priveai am vrut să te sarut,însă nu vroiai.
Te am intrebat de ce,ce sa intâmplat, De am greşit eu oare şi te-ai supărat Lăsând in jos privirea,ai spus încet ceva O lacrima alunecă atunci din privirea ta.
Am înţeles …te gandeai la despărtire La clipele triste,la nepotrivire Nu la faptul că nu ne vom revedea La cat de tristă va deveni inima mea.
Te am privit în ochi şi am zâmbit usor Un zâmbet ironic şi tremurator şi am spus doar “ bine, e alegerea ta, Nu te voi reţine,nici nu te voi uita “
Ai fost şi vei rămane în sufletul meu, şi să renunţ la tine îmi e foarte greu “ şi-a retras privirea,sa intors şi a plecat Lăsând în urma un suflet îndurerat.
De-atunci zilele senine şi pline de soare, Pentru mine-au devenit foarte apasătoare Primavara care incet se aşternea, Sa trasformat indata-n toamna cea grea.
