Pana si ingerii cad... Patimiti de atata durere! Aripi nemarginite de lumina, Se rup incarcate de rugina! Trimisii nu au nimic, Dar crucea e greu de zidit din nisip. Oamenii au chip de saraci... Iar ingerul clopotul a secat in rugaciune Caci moartea are chip de femeie; 'Femeile trebuie iubite'... dupa moarte! In genunchi trupul sau din trup, Tot sufla crucea cu sangele ei... Ingerii cad la pamant doar pentru Copii plansi inainte de vreme!
si ingerii cad... – poza de pusha, in POEZII · 18.1KB
ce suflet curat, ce suflet pustiu! se nasc universuri in fiece clipa... din inima-mi picura lacrimi de dor se-nsira cuminti pe-a timpului aripa..
o raza de luna acum, pe-asfintit priveste sfioasa pustiul din mine ea stie, doar ea, si duce-nainte durerea ce-o port, nerostite cuvinte...
si daca e seara si lumea danseaza (se-aude departe chitara cum suna) straine -mi sunt toate si sufletu-i gol si-mi picura-n minte otrava nebuna
dar Doamne, la cate fierbinti rugaminti raspunzi, alinand chinuitu-mi amar? eu stiu ca-i tarziu si toate-s desarte si stiu ca in inima-mi doru-i in van...
dar...iar ...ma trezesc parca din vas urat privesc imprejuru-mi la toate ce sunt minuni faptuite de SFANT CREATOR e seara acum, e tarziu... chiar de mor nu-s pustiu....
