poezie
Bine ati venit!
pe acest forum va invit sa va etalati talentele poetice sau pe cele de critic literar.
Curaj !
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
poezie | Inregistrare | Login
POZE POEZIE
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
luiza69
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
27 - 75 ani |
|
Emma
Administrator
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 146
|
|
După o lungă perioadă de lupte sângeroase, o armată de soldaţi bătrâni conduşi de un beţiv borşit , îşi făcea curaj străbătând câmpiile aride ale ţării.
Poate că din cauza căldurii şi a lipsei de apă, soldaţii priveau dezamăgiţi albul de linişte şi pace al zilei. Căpitanul mustăcea în barba blondă şi zburlită, cu un aer de indiferenţă care însemna că de fapt gândeşte intens.
Se simţea pierdut în marea aceea de praf pe care îl inhala chiar si prin broboada improvizată pe care si-o înfăşurase în jurul capului şi a gurii.
Căpitanul, zis şi vulpoiul, călarea înaintea oamenilor săi o mârţoagă răpciugoasă de ai fi jurat că fusese refuzată la abator. ÃŽi sfârâiau călcâiele tot lovind burta bietului animal aproape mort de inaniţie.
ÃŽn stânga lui, cu capul acoperit cu un fel de turban, mergea fluierând bătrânul Ile cel mai vechi si mai de încredere om al căpitanului.
ÃŽn dreapta, călare pe un armăsar frumos dar obosit, se legăna un tinerelel a cărui mustaţă abia începea să se zărească.Tinerelul acesta tranversase munţii şi văile pentru a se alătura căpitanului. ÃŽi arătase un inel pe care cineva scrijelise cu ani în urmp două iniţiale, M de la Maria şi V de la Vlad. ÃŽnainte să moară maică'sa îi vorbise prima dată de taică'su şi îi ceruse să-l caute. Iubindu-şi foarte mult mama, Vlad junior zis JR, porni în căutarea celui ce-i daduse viaţă. Căpitanul, deşi nu foarte încântat, a permis totuşi tânărului cu maniere alese să călărească alături de el.
De la distanţă şi abia trăgându-şi sufletul o mare de oameni cu trupurile acoperite de cateva zdrenţe, se târau care călare care pe jos.
Din mijlocul câmpului se ridica un nor de praf apoi se auzi o bufnitură de tunet, iar liniştea fu spartă, mai ales de strigătele de bucurie ale oamenilor. La primii stropi de ploaie, câţiva soldaţi începuseră să cânte şi să ţopăie de fericire. Au aşezat tabăra chiar acolo, în mijlocul drumului, şi au aşteptat liniştiţi căderea nopţii. O tăcere adâncă s-a aşternut odată cu lăsarea întunericului şi tot în clipa aceea s-a oprit şi ploaia.
Noaptea îşi intrase pe deplin în drepturi iar oamenii îţi odihneau oasele obosite sub cerul liber unde vântul abia blând.
Dimineaţa îi trezi ciripitul păsărilor şi razele prea fierbinţi ale soarelui. Un bătrân făcuse cafea de soia pe care o servea oamenilor dintr-un ceaun, cu un polonic găurit.
Vulpoiul bătrân stătea chircit pe o moviliţă de pământ. Avea faţa palidă şi privea duşmănos codrul de pâine uscată ce avea să-i potolească foamea până la lăsarea întunericului. ÃŽnfipse cuţitul în pământ şi scoase o ţigară din buzunarul uzat al pantalonului. Bătu ţigarea cu unghia degetului mare înainte de a o aprinde. Se gândea că bătuse atâta drum numai pentru a verifica informaţii mai vechi iar acum i se părea că riscase degeaba vieţile oamenilor săi. Razboiul se sfârşise însă foamea şi sărăcia nu dispăruse aşa cum crezuse el.
- Altă zi caniculară, zise moş Ile şi se aşeză turceşte lângă prietenul lui de-o viaţă. Ţi-am adus cafea.
ÃŽi întinse o cană turtită din aluminiu pe care căpitanul o luă zâmbind.
- De la o vreme, zise el zâmbind sec, am ajuns să cred că mai trăiesc doar pentru nenorocita asta de cafea.
Moş Ile încearcă să-i zâmbească prietenului său deşi el îi cunoştea fiecare gând şi ştia cât dispreţuia acesta falsa compătimire.
Căpitanul făcu o strâmbătură batjocoritoare şi se lăsă să cadă pe spate lovit de un râs isteric ce aducea mai degrabă a nebunie controlată.
- Mă piş pe ea de viaţă, zise el scrâşnind din dinţi. ÃŽn momentul ăsta doar gustul cafelei mă mai ţine pe picioare.
Moş Ile se îndepărtă fără să scoată un cuvânt. Nu era prima dată când nu întelegea prea bine vorbele bătrânului său prieten şi ca de fiecare dată îl lăsase singur cu gândurile lui.
La vreo sută de paşi de locul în care se odihnea căpitanul, pe malul stâng al râului ce trecuse cândva pe acolo, înca mai izvora un firicel de apa proaspătă.
JR tocmai găsise această oaza de viaţă şi cu mâinile făcute căuş, striga cât putea el de tare.
- Apăăăă!
Oamenii se îmbulziră către locul unde se afla băiatul, trăgându-si animalele de căpăstru. Se încinseră adevărate lupte pentru dreptul fiecăruia de a bea primul apă proaspătă iar moş Ile se văzu nevoit să tragă focuri de avertisment în aer, obligându-şi astfel oamenii să se organizeze, pentru că zicea el, apă domină pâmântul şi niciodată nu a fost altfel.
II
_______________________________________
Lumea!_acest personaj colectiv si istet foc nu are intotdeauna dreptate!
|
|
| pus acum 20 ani |
|