poezie
Bine ati venit! pe acest forum va invit sa va etalati talentele poetice sau pe cele de critic literar. Curaj !
Lista Forumurilor Pe Tematici
poezie | Inregistrare | Login

POZE POEZIE

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
amy70
Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
31 - 59 ani
poezie / POEZII / Constantin Noica  
Autor
Mesaj Pagini: 1
vasilec
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 2
Sori de abanos împrastiau funingină în văzduh,
Biserici se surpau sub bătaia aripilor de oţel ale îngerului morţii,
Sacerdoţii purtau botniţe de plumb,
Şi înţelepţilor li se tăia limba.
Copii işi dădeau sufletul  în aşteptarea pâinii,
Şi părinţii tremurau îngheţaţi, acoperindu-şi cu ruşine pustulele roşii,
Braţele mancate de lepra de la Rasărit.
Călăii băteau cu putere pe tobe să acopere strigătul robiilor,
Urletul sângelui spumegând din hecatombele timpului.
Numai el, criminalul noetic, Sutor Augustus,
Rânjea printre osanale.
Era vremea devenirii întru nefiinţă.
Într-o dimineată pe când îngerii scăldau aripile în lumina
Dumnezeu chemă un arhanghel şi-i zise:
„ Am văzut Sodoma-Gomora din Carpaţi
Spiritul în doliu.
Caută-l pe robul meu Constantin şi urcă-l în munte,
Căci eu nu grăiesc muritorilor decât pe vărfurile eterate,
Unde odihnesc acvilele albastre.
Am şezut în Horeb, în Sinai şi pe Tabor,
Voi coborî acum la Păltiniş ”.
Printre paltini înalti şi miros de răşină,
Işi face loc o umbră pleşuvă,
Cu nas acvilin şi sânge elen,
Purtând  în spinare evangheliile întrebătorilor.
Tufele se prefăcură în condeie şi roua în cerneală.
Şoimii îşi smulgeau penele şi-l îmbiau să scrie.
Un vârtej se iscă în eter.
Pe funii de aur coborau înteleptii Eladei şi filosofii teutoni.
Concepte se încrucişau ca nişte săbii de foc,
Fulgerele se arcuiau printre multiplii şi câtimi
Raze scânteiau din trupul Unului.
În noaptea rece, Platon şi Hegel, se imbratişară sub privirile eonilor.
Atunci Dumnezeu scapă un surâs.
Iar la Păltiniş începu Banchetul Devenirii intru Fiinta.
Într-o zi, împovărat de gânduri,
Înteleptul plesuv adormi la umbra schitului.
Cu capul pe tomuri şi nu se mai trezi...
O unda seismica se desprinde din Golgota.
Copacii din gradina lui Akademos se prabusesc.
Se răstignesc cifrele în tratatele de logica
Curg rauri de cerneala din ranile tertului exclus.
Catolita a înmuiat coarnele cerbilor,
Şi  cetina brazilor s-a uscat.
Huruie ca din mii de mori funebre simfonii de granit.
Numai cârtiţele upanisad se despart spre agonia universalelor
Vântul înconvoaie lujerele de fier ale paltinilor.
Păsările s-au înjurubat în stânci ca-n imense fluiere de piatră.
Timpul îşi uneşte capetele înaintea tronului eternităţii.
Unde eşti Sămădăule?
Ai emigrat de pe Terra printre constelaţii
Pentru a ne veghea coacerea,
Dansul pe sârma al omului ce trebuie depaşit
Odihneşte-te vedere legănată de seminţele facerii
Ce ai şoptit în timpanele surzilor,
Cântecul neauzit al luminii,
Pulsaţia de aur a Cuvântului în trupul împrimăvărat a materiei!
Odihneşte-te planând în rotaţii cereşti până la Înfricoşătoarea Judecată a Sofiei!
Când Logosul va lăsa să cadă lumina peste sisteme,
Când El, Feciorul Fiinţei,
Judecătorul judecat,
Ne va sufla cenuşa prin găurile de vierme ale istoriei,
Spre imperiul sorilor îmbraţişaţi.


pus acum 18 ani
   
vasilec
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 2
Poemul a fost creat pentru a fi citit la data de 4 decembrie pe cand eram la Paltinis, la mormantul filosofului Constantin Noica si comemoram 20 de ani de la trecerea in eternitate a acestuia.
titlul este PALTINIŞANA UPANIŞAD RECVIEM ETERNAM LUI CONSTANTIN NOICA


pus acum 18 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la